2020-2021. Doi ani în care Horeca a suferit enorm, doi ani în care business-urile s-au închis rând pe rând. Și totuși…cu restaurantele deschise doar 7 luni din 12, să ai creștere de 30% în vânzări, creșteri în profit, să vinzi în medie 179 de porții de paste pe zi, la o capacitate de 13 mese cu doar 7 oameni în echipă, să îți păstrezi locul în top 5 restaurante pe Tripadvisor și să faci toate acestea într-un management sănătos, fără micromanagement, înseamnă că îți faci treaba bine.
Nu e magician, dar e un antreprenor pe care îl apreciez mult. Lorand Toth conduce, împreună cu Mirela, soția lui și echipa lor, 2 restaurante de succes din Cluj-Napoca. Recunosc, a fost unul dintre cei mai rebeli clienți pe care i-am avut. Dar tare mi-a plăcut încăpățânarea lui de a face treabă bună, așa cum vede el viziunea business-ului, dar și smerenia de a căuta soluții diferite mereu și de a cere ajutorul de la specialiști. Din sfera mea, e rebelul care știe cel mai bine să ceară ajutorul strategic.
Așa că, dacă vrei să afli povestea inspirațională a lui Lorand, dacă vrei să știi cum nu doar că au supraviețuit, ci au și crescut în timp de pandemie, dacă vrei să descoperi cum poate să conducă un rebel un business împreună cu soția lui și cum gestionează ei dinamica dintre ei, acest interviu este pentru tine.
Lectură plăcută și spor la scos idei bune pentru tine și business-ul tău.
Lorand, de ce antreprenor? Și de ce antreprenor în Horeca?
De mic copil am fost foarte activ, libertin și aventurier. Îmi plăcea să fac ce vreau, neținând cont de reguli și de ce voiau alții. Mereu puneam ceva la cale și încercam să-i conving și pe ceilalți să mi se alăture. Deși îmi plăcea să stau între copii, când nu reușeam să îi conving, nu mă opream să merg și să fac de unul singur ce-mi trecea prin cap. Le-am provocat multe suspansuri părinților mei, când dispăream fără urmă. M-am ferit pe de altă parte, de ilegalități și probleme. 🙂
Cumva această libertate și faptul că pot să fac ce-mi trece prin cap, fără să țin cont de toate regulile s-a dezvoltat în mine și simt că antreprenoriatul îmi oferă în continuare acest lucru.
Horeca cred că s-a dezvoltat tot din copilărie. Părinții mei s-au învârtit în cercuri bune, mergeau des la întâlniri, mese de protocol și frecvent se întâlneau cu prieteni pentru socializare. Tata mă ducea des și la ședințele lui, câteodată mă punea pe un scaun pe margine sau mă lăsa pe la contabilitate. Erau singurele momente când eram cuminte și eram atent la ce se întâmplă în jurul meu. Îmi plăcea atenția pe care o primeam, îmi plăcea agitația din jurul meu.
După întâlniri și muncă mereu veneau momentele de socializare alături de câteva păhărele și o mâncare bună. Deși câteodată ședințele erau tensionate, spiritele se relaxau rapid la un șpriț și atmosfera se schimba.
Îmi plăcea să merg cu ai mei în vizite pe la prieteni sau îi așteptam cu mare interes când veneau musafiri la noi. De mic copil, când mă întreba cineva, “Ce vrei să fii copile, când vei fi mare? ” – eu răspundeam “Musafir.” Era fain. Și acuma-mi place la nebunie. 😀
Am intrat în Horeca pentru prima dată la 16 ani, când tata mi-a rezolvat un loc de picolo la un restaurant local, pentru sezonul de vară.
Trecând des pe la restaurante, îmi plăcea cum ospătarii interacționau cu mulți clienți, cum îi făceau fericiți prin mâncare, băutură și o atenție bine gândită, iar la final mereu apărea un bacșiș binemeritat. Bani făcuți ușor– mă gândeam eu pe vremea respectivă. Și am vrut și eu să am parte de acești bani, făcuți în felul acesta.
Acea vara a însemnat mult pentru mine, am înțeles mai bine cu ce se mănâncă această meserie, mi-a plăcut și am mai continuat. Pe parcurs am încercat Horeca în mai multe locuri, țări, permanent sau sezonier. Am lucrat și în alte domenii, construcții, vânzări, chiar și IT. Nu mi-a plăcut munca la birou, nu-i de mine.
Domeniul Horeca mi-a adus cele mai multe bucurii legate de muncă. O făceam ușor și cu interes. Până în momentul în care nu mi-a mai oferit suficientă provocare și am decis să o duc la următorul nivel, de a-mi deschide propriul restaurant. Și am primit suficiente provocări și suspans. Și primesc în continuare. 🙂
Ce au în comun cele două restaurante pe care le dezvolți? Care e viziunea mare cu care ai pornit înainte?
Ce au în comun este faptul că ambele restaurante au fost gândite să ofere ceva nou pe piață, au concepte bine definite. Am încercat să le formăm pentru un anumit public țintă, să umple o lipsă de pe piața locală. Ce am identificat noi. În ambele localuri dorim să oferim cliențiilor noștri ceva memorabil și valoros pentru timpul pe care îl petrec la noi și banii pe care îi plătesc. O experiență binemeritată și dorită. Nu ne place să vindem doar mâncare și băutură.
Sunt două concepte diferite pentru clienți diferiți, dar în ambele restaurante ne dorim să depășim așteptările clienților care ne trec pragul și să le oferim suficiente motive ca să se întoarcă la noi cu încredere. Ne place să facem lucrurile simplu, dar cu multă atenție. Vrem să avem grijă de clienții noștri, să le oferim un moment de relaxare și entuziasm în același timp. Să știe că vom face tot posibilul ca timpul petrecut la noi, să fie unul binemeritat.
Horeca a fost puternic afectată în ultimii doi ani și evident, asta a venit cu multe provocări și pentru voi. Cu toate acestea știu nu doar că ați supraviețuit când mulți alții închideau, ci că ați avut creșteri faine în 2021 și că ați atins obiectivele de vânzări și de profitabilitate cu brio. Îmi dau seama că nu a fost ușor. Totuși, care a fost cheia atingerii obiectivelor de creștere chiar și în pandemie?
Anul 2020 a venit cu mari provocări, într-adevăr. Lucrurile s-au dat peste cap, planurile făcute, brusc nu mai aveau niciun sens. Anul acela a venit cu multe sacrificii din partea noastră și a echipelor noastre. Am învățat mult despre supraviețuire în business și despre oameni. Și acesta a fost focusul nostru ca și antreprenori.
Cheia succesului nostru în acești 2 ani de pandemie pot să zic că au fost oamenii noștri. Mâna aceea de oameni, împreună cu care am stat jos la început de pandemie și cu toții ne-am gândit ce este de făcut și cum le putem face.
Ca într-o familie, în care fiecare membru are un cuvânt de spus și este auzit. Și soluțiile au venit, iar fiecare membru a știut ce trebuie să facă pentru binele tuturor. Nu a fost ușor, dar eram cu toții în aceeași barcă și toți am pus mâna pe vâsle și am tras. Pe parcurs, am încercat să profităm de fiecare oportunitate care ni se ivea. Am fost vigilenți, dornici și flexibili. Când era momentul, lucram ca furnicuțele, când nu, cântam ca și greierașul. Dar nu ne-am lăsat.
Am primit fiecare client cu brațele deschise, cu zâmbetul pe buze și cu temele făcute.
Am trecut prin momente în care aveam atât de mult de lucru, încât nu mai știam pe ce să punem mâna, după câteva zile, un nou lockdown și nu îți mai trecea nimeni pragul. Și am învățat să ne adaptăm. Să citim semnele din piață. Să anticipăm, dar să fim mereu pregătiți. Câteodată ne-a ieșit, câteodată am căutat alte soluții. 🙂
Lecțiile din 2020 ne-au făcut să planificăm anul 2021 mai bine. Ne-am asumat lunile cu restricții, și ne-am pregătit pentru relaxarea lor. Am fost pe poziții, mai buni decât ne-au lăsat clienții înainte de lockdown.
Știu că v-ați menținut mereu în top 5 restaurante pe Tripadvisor și știu că în spate e un secret pe care voi îl aveți ca și principiu. E un fel de a fi, ceva ce vă reprezintă. Poți să ne împărtășești ce crezi tu că reprezintă cauza reală pentru aceste aprecieri din partea clienților?
Nu aș zice neapărat că este un secret. Sunt lucruri simple și firești. Sunt lucruri pentru care suntem horecari. Pentru că ne place să fim între oameni, suntem sociabili, deschiși și binedispuși. Așa-i echipa noastră. Așa-i familia noastră. Cei care se aseamănă, se adună. Oamenii sunt secretul nostru. Cei care au grijă de clienții noștri.
Am înțeles că dacă noi avem grijă de clienții noștri, ei se vor întoarce la noi cu drag. Și mai mult de atât, se vor întoarce și cu prietenii lor. Și familiile lor. Iar treaba noastră ca și echipă e să îi primim cu brațele deschise.
Dacă e să te uiți la toți anii în care ai fost antreprenor: care au fost cele mai bune decizii pe care le-ai luat în business în decursul anilor?
Sunt un nou venit în antreprenoriat, nu aș putea spune că am multă experiență și că am trecut prin multe. Deși, după ultimii 2 ani așa simt, de parcă ar fi trecut 10. 🙂
În acești ultimi “10” ani de pandemie, mi-am dat seama de valoarea oamenilor cu care faci treabă. De la cel mai mic, până la cel mai mare. De echipele pe care le formează. Pot spune că cele mai bune decizii pe care le-am luat, au fost când i-am implicat și pe ei și faptul că am avut încredere să îi las să-și facă treaba. Să nu încerc să fiu erou și să fiu acela care spune “lasă că știu eu mai bine”, oricât ar fi de dificil să lași controlul din mâinile tale.
Cum ai reușit să faci trecerea de la “implicat maxim în operațional” la a lucra la business și a gestiona o echipă eficientă care gestionează restaurantul?
Am fost implicat maxim în operațional. Când am început, nu știam că se poate și altfel. Împreună cu soția mea, eram primii care intram în restaurant și ultimii care plecam. Și noi făceam efectiv tot. De la gătit, servit și curățenie, până la hârtii, documente și autorizații.
Dar știam că nu ne dorim un “family run restaurant”. Nu am deschis restaurantul ca să ne creăm un loc de muncă și atât. Nu voiam ca restaurantul să se învârtă în jurul nostru. Ne-am dorit să facem business în Horeca. Dar ne-a trebuit ceva timp până am reușit să facem trecerea.
Trecerea am făcut-o treptat, pe etape. Din a le face efectiv noi pe toate, am început să angajăm oameni pentru a ne elibera de timp. Practic, ne-am cumpărat mai mult timp. A fost greu să vezi că dai veniturile pe salarii în plus.
Dar am înțeles că business-ul se dezvoltă din exterior și se menține din interior. Și am găsit soluții pentru asta.
La început făceam training-urile noi personal, ulterior i-am lăsat pe alții să le facă. Ne-am dat seama de vulnerabilitatea sistemului acesta de “din vorbă-n vorbă” și am început să dezvoltăm sisteme, proceduri și procese. Să punem lucrurile pe hârtie, în scris. Acum ne focusăm pe implementarea corectă a sistemelor create și de îmbunătățirea lor prin oameni cheie. Și mai avem multe de făcut, îmbunătățit. Este un proces permanent și mereu în dezvoltare.
Apropo de echipă, musai să îți adresez întrebarea asta. Sunt foarte multe business-uri care au dinamică de familie și cred că ar fi valoros răspunsul tău. Știu că dezvolți proiectele împreună cu soția ta. Cum e să lucrați împreună? Cât de ușor sau de provocator e și cum faceți să lucrați constructiv?
Pentru mine cred că a fost cel mai provocator să lucrez cu soția în business. Și în continuare este, dar o facem mult mai bine. Fiind o fire libertină și faptul că îmi place să fac ce vreau, când vreau, no…, acest lucru nu mai merge chiar așa când o ai și pe soție în business, lângă tine. 🙂
Ne-a luat ceva vreme până ne-am dat seama că suntem în aceeași echipă și nu adversari. Ne-a luat ceva vreme până ne-am dat seama că suntem diferiți și gândim foarte diferit, pot zice că suntem chiar opuși, și că tocmai asta ne face o echipa bună, puternică și eficientă. Ne-a luat ceva vreme până ne-am dat seama care-i rolul fiecăruia în ceea ce facem și cum se prezintă acesta eficient în structura businessului nostru. Și o să mai treacă ceva vreme până să și acceptăm acest lucru și să ne vedem “doar de ale noastre” în business.
Comunicarea deschisă între noi și claritatea în nevoile afacerii ne-a ajutat mult. Și ne ajută în continuare. Încercăm să calibrăm ideile și personalitatea noastră la nevoile businessului. Să ne luăm roluri și responsabilități din business, care ne servesc și pe noi, pe valorile și dorințele noastre. Pentru celelalte, căutăm oameni.
Să stabilim niște limite între viața personală și cea profesională, și să ne ținem de ele este ceea ce ne ajută. Însă este intens și provocator. Mai ales în perioade grele din business, tentația e mare să sari granițele și să implici și personalul în luarea deciziilor.
Conștientizarea situației și recunoașterea momentului tensionat ne ajută mult să ne menținem pe poziții.
Care a fost cel mai important rezultat la care ați ajuns împreună, cu echipa Wiseleader?
Definirea stucturii organizaționale în viziunea noastră de business și implementarea acesteia pentru business-ul nostru a fost cel mai important rezultat. Și a fost și momentul în care am început să avem claritate atât pe rolurile noastre din business, cât și despre dezvoltarea operațională.
Fără claritatea și înțelegerea structurii de business, care arată și reprezintă business-ul nostru, în viziunea noastră, nu am fi putut face nici dezvoltare, nici colaborare eficientă cu soția, nici performanță financiară.
Dacă ar fi să oferi un singur sfat antreprenorilor din Horeca, acel sfat care i-ar ajuta cel mai mult în această perioadă, care ar fi acela?
Este imposibil să dai un singur sfat, și mai ales unul universal, care să se potrivească pentru toți. Fiecare antreprenor operează în funcție de valorile lui și viziunea pe care o are.
Eu ce pot spune, e ceea ce îmi doresc să-mi reamintesc mereu:
Să nu uit niciodată că Horeca se face cu oameni, și că treaba mea este să am grijă de oamenii mei. Cu cât mai bine voi reuși să fac acest lucru, cu atât mai mult va crește și businessul meu.
