Cum e dieta de slăbit pentru femei, așa a devenit ideea de a-ți pune obiective nesimțite pentru antreprenori. Mai nou, dacă nu îți pui obiective nesimțite sau 10X sau alte denumiri, înseamnă că gândești mic, că nu ai curaj, că nu ești antreprenor cu adevărat. Pe bune??
Hai să povestim și despre partea cealaltă de care nimeni nu zice nimic. Adevărul e că acest mod de setare de obiective nu se potrivește oricui. Pentru unii e binecuvântare, pentru alții blestem. Dragilor, exact cum dietele nu funcționează pentru toată lumea, la fel și cu obiectivele nesimțite. Nu mai fugiți după soluții magice, rețete prestabilite.
Până atunci, explic ce am vrut să spun mai sus. A nu se înțelege greșit. Promovez gândirea pe termen lung, clarificarea viziunii și asumarea unei misiuni de impact. E parte din principiile mele și mare parte din toată munca cu clienții noștri. Nu despre asta e vorba. Ci despre cum alegi să faci să se întâmple acea viziune.
Și avem două categorii de antreprenori: “Hunterul” și “Artistul”.
Cui îi face bine setarea de obiective nesimțite/grandioase? Hai să vedem.
Artistul.
Lui îi face bine. Îi dă putere și îl ajută să facă lucrurile să se întâmple.
Cum e artistul? Artistul e un vizionar, care nu se poate abține să nu se gândească la cum arată rezultatul final în fiecare zi. El își imaginează ce o să fie acolo, cum se simte, ce face el, cum e echipa etc. E ca și cum ar “picta” în fiecare zi parte din tablou și se hrănește cu asta.
De ce îi face bine să-și seteze obiective „mărețe„?
Pentru că dacă îi iei pictorului imaginația, el nu mai există. Și are nevoie în fiecare zi să gândească mare și să exploreze nuanțe ale obiectivului măreț. Iar obiectivele mari îl ajută să ia pensula și să se apuce de treabă. El crede în el și în “talentul lui” și asta îl ajută să fie suficient de relaxat cu echipa și să pună o presiune constructivă asupra lor, reușește să îi direcționeze și să facă lucrurile să se întâmple. Nu-l impactează nereușita. Dacă într-o zi nu își bifează obiectivul sau dacă nu ajunge atunci când și-a propus, nu se oprește și nici nu face “ca nebunul”. Nu de alta, dar din nou, el știe că are “talent”, că are viziune și îi place mai mult să creeze, decât să vâneze. Stilul lui de conducere e mai degrabă “libertin”, relaxat pe ce facem azi, dar cu țintă clară și cu focus clar pe ce o să livrăm la final, pe opera finală. E nenegociabil faptul că pictura va fi terminată, e negociabil doar modul în care se fac lucrurile pentru că… creație.
Cum reacționează dacă nu are obiective „mărețe”?
O ia razna. E ca și cum ai pune pictorul să picteze fără sens. Sau cum i-ai spune să picteze în fiecare zi bucăți mici dintr-un portret: ochii, gura, sprâncenele și apoi să îi zici că tabloul îl va termina altcineva. Nu poți să îl pui să lucreze pe obiective “mici” sau să îl pui să se focuseze pe ce are de făcut azi și atât. Dacă îi dai un context de genul, cel mai probabil, nu își va asuma rolul și nu va face treaba. El are nevoie de imaginea finală în minte, are nevoie să știe că merită munca de azi, are nevoie de un obiectiv la care să creeze în fiecare zi. Dă-i un obiectiv măreț, o echipă care să-l echilibreze puțin.
Hunterul.
Off, nu. Te rog nu îi da obiective nesimțite și nu-l ține doar cu asta pentru că în acest mod, burnout-ul este garantat.
Cum e hunterul?
Hunterul e un om al rezultatelor. Un vizionar care știe clar ce vrea să obțină. Și fiecare zi e despre cum aducem rezultatele.
De ce NU îi face bine să își seteze obiective „mărețe„?
Pentru că o ia razna. Dacă îi dai obiective nesimțite, obiective mari, la care trebuie să construiască, pentru care trebuie să aibă răbdare, l-ai nenorocit. De ce? Pentru că el e vânător! Vânătorul vrea să aducă în fiecare zi vânatul pe masă, așa simte că are un rol cu adevărat și să știe că își face treaba. Acum, imaginează-ți un vânător căruia îi zici să aducă un rezultat mare, măreț (gândește-te cum se entuziasmează el), el zice da cu maxim entuziasm și apoi îi zici că trebuie să aibă răbdare, vreo 12 luni. Și că în fiecare zi va merge la vânat, va munci mult, dar nu va avea rezultat concret. Sau mă rog, nu pe cel mare. Că e nevoie să se antreneze până să ajungă la prada cea mare. Gata. S-a dus înțelepciunea și productivitatea. De ce? Pentru că vânătorul nu rezistă fără rezultat azi. Și așa începe să pună o presiune foarte mare pe el și apoi pe echipă. Devine stresat și stresant și pas cu pas, distruge performanța și se epuizează și își epuizează echipa. I se pare că toți ceilalți sunt niște incompetenți, începe să vadă doar ce nu se întâmplă și pierde din focus esența viziunii, începe să alerge doar după rezultate.
Cu ce să înlocuiești obiectivele „mărețe” pentru hunter ca el să facă lucrurile să se întâmple?
E păcat să nu profiți de energia hunterului, doar e nevoie să știi strategic cum e mai bine. Așa că, în loc de obiectivul nesimțit, dă-i claritate într-o viziune măreață. Nu obiectiv nesimțit, concret, ci o viziune mare. E ca și cum, nu mai are obiectiv să vâneze cea mai rară specie din pădure, ci e declarat că el e singurul și cel mai bun vânător pentru orice specie rară. Clarifică viziunea și dă-i obiective pe termen mediu și scurt. Și ajută-l să-și seteze obiectivele din aproape în aproape. O să îi placă mult să le atingă repede, să aducă rezultatul și să treacă la următoarele. În acest context, hunterul e productiv, lucrează în echipă, face lucrurile să se întâmple.
În esență, amândoi, atât artistul, cât și hunterul ajung să bifeze obiectivele nesimțite. Doar că “muzica pe care dansează” e diferită. Dragilor, noi oamenii suntem diferiți. Funcționăm diferit. Nu există rețete general valabile. Și de fiecare dată când mă încăpățânez să cred asta, viața îmi arată cât de important ar fi fost să verific ce am auzit și să adaptez la felul meu de a fi, la stadiul în care sunt.
Așa că, azi, doar te provoc să verifici care din cei doi de mai sus ești: hunterul sau artistul? Și să te invit să îți creezi cel mai bun context de performanță pentru tine, să îți pui muzica pe care tu “dansezi” cel mai ușor și să faci lucrurile să se întâmple dintr-o zonă de inspirație și bucurie, nu dintr-o zonă de presiune și chin.
Mesaj de la hunterul care s-a epuizat ani de zile pentru că și-a pus muzică de artist.
