Antreprenorul român, omul extremelor. În multe aspecte.
Dar azi îți scriu despre nevoia antreprenorului de a cere rezultate sau despre a crește oameni, nu de alta, dar pur și simplu mă fascinează extremele în care pendulează oamenii pe care îi cunosc.
Și hai să o luăm de la început, căci economia noastră nu are chiar așa multă istorie în spate.
După anii 90 era, în mare parte, despre a fi “patron” și a avea putere absolută în firma ta, a avea “slugi” care să facă ce zici tu, a arăta că ai bani, că faci ce vrei tu, că ți se răspunde cu “da, șefu’” și că ai scăpat de supunerea din comunism.
Domnu’ patron sau Șefu’ erau singurele tale prenume.
După 2005, când ne-au trăznit americanismele și am dat și noi de dezvoltare personală, ne-am atașat de cuvântul “lider”. Eram la next level (nu de alta, dar între timp, învățasem și puțină engleză).
A devenit sexy să fii lider, nu mai era fancy să fii patron. Și ce a înțeles antreprenorul român din “lider”? Că trebuie să îi protejeze maxim pe oamenii lui, trebuie să se comporte frumos, să aibă grijă de ei, să îi crească, să fie cel adorat, să le fie mentor, să aibă o echipă care stă mult lângă el, să se spună despre el că e cel mai bun.
Și uite așa s-a format cultura de familie în multe business-uri din România.
Și asta nu a fost rău. Doamne ferește! Rău a fost că antreprenorul român s-a dus și aici în extremă.
A început să nu mai concedieze, să aducă el soluții în locul lor, să nu mai ceară rezultate și să facă tot posibilul ca oamenii lui să fie fericiți la locul de muncă, deși ei nu produceau. Asta, ca să-și primească coronița de lider și să se evidențieze de ceilalți patroni “înapoiați”.
De prin 2017 încoace, pentru că am devenit majoritatea “lideri” și asta a început să ne doară, am căutat o schimbare.
“Cere-le rezultate” a devenit cel mai auzit sfat. Antreprenorul român și-a dat seama că doar cu “lider” sau mai bine zis, cu ce a înțeles el că înseamnă a fi lider, nu crește business-ul.
Și cum în jurul lui aude mereu de la consultanți, alți antreprenori, coachi că ești antreprenor adevărat dacă le ceri rezultate și ei îți aduc performanța, gata! Și îl văd pe antreprenorul român, cum stă în scaunul lui de patron, ah scuze, de antreprenor și așteaptă. Ce? Rezultate.
Și care e problema Diana, dacă așteptăm rezultate?
Nici una. Doar și eu sunt una din „nebunii” care cântă mereu că e nevoie să ceri rezultate. Problema e când te duci în extremă. Când crezi că scalarea sau creșterea unui business și ieșirea ta din micromanagement sau operațional vine doar din a cere rezultate sau doar din a crește oameni.
Și hai să îți dau un exemplu concret, unde sau când te încurcă treaba asta cu “cer rezultate”.
Te încurcă tare când crezi că treaba asta cu cerutul rezultatelor e valabilă oricând, cu oricine și în orice moment. Și-ți vorbesc din realitatea business-urilor cu care lucrez.
Să zicem că ți-ai angajat un manager junior. Ce înseamnă junior? Înseamnă că el nu a mai fost niciodată manager și nu are experiență pe acest rol, nu știe exact ce presupune.
Da, are un potențial mare, a adus rezultate pe rolul lui, dar pe management e la început. Și tu te uiți la el și îi zici “descurcă-te, adu rezultate” și dispari. Și ești mândru de tine că “l-ai aruncat în lac sa înoate singur” și că o să crească sau o să se filtreze.
Păi și ce facem, Diana? Lui nu îi cerem rezultate?
Ba da! Sigur că da! Doar că îi ceri diferit. Cu un senior care are experiență te comporți într-un fel, îi delegi într-un fel, îi faci inductia într-un fel, îi ceri rezultate într-un fel iar cu un junior, îți asumi că faci ceva diferit, că îți aloci mai mult timp pentru el, că îi creezi contexte de creștere și că îl validezi pe rol.
Eh lasă. M-am cam săturat să cresc oameni și ei să plece sau să stea și să nu producă.
Te înțeleg. Dar cum ar fi dacă toți antreprenorii din piață am căuta doar seniori, doar performeri și i-am filtra și i-am angaja doar pe cei buni? În câți ani nu am mai avea oameni buni pe piața?
Și oare oamenii buni, performerii și seniorii cum s-au format?
Hai să ne asumăm și să resetăm definiția de lider.
A fi lider înseamnă să aduci claritate în viziune, să aduci oamenii potriviți pe rolurile potrivite, să le creezi contexte de creștere și performanță, să ceri rezultate și să le urmărești, să iei decizii strategice de pe rolul tău, astfel încât să ajungeți împreună la rezultate.
Înseamnă să ceri și să oferi.
Doar că e nevoie să știi care e varianta înțeleaptă.
Așa că, hai să cerem mai mult rezultate (într-un mod strategic).
Și hai să “creștem oameni”. Să creăm contexte de creștere și antrenament.
Pentru că omul meu antrenat vine la tine, al tău la mine și uite așa creștem performanța tuturor.
