Antreprenorul prin esență este un vizionar. Dar sunt vizionari care zici că au venit “de pe altă planetă” uneori. Cei care văd departe, mult mai departe decât majoritatea. Cei care au un curaj nebun să își asume riscuri, fără să mai conteze prea mult consecințele, miza fiind viziunea.
Nimrod este exact așa. Recunosc, mi-a luat câteva ședințe să pun pe hârtie toate nuanțele din viziunea lui și să înțeleg pe bune ce face și ce vrea să facă în următorii 10 ani. Dar e inspirațional să stai de vorbă cu el.
Așa că, l-am invitat pe Nimrod la o discuție între wiseleaderi, să ne inspirăm unii de la ceilalți. Nu am putut să mă decid ce mi-a plăcut mai mult: ideile faine și practice oferite sau modul inspirațional în care a comunicat.
Așa că, spor la citit, la făcut conexiuni pentru business-ul tău și la a aplica ulterior!
_____________________________________________________________________________________________________________
Nimrod, ești unul dintre vizionarii cei mai eficienți pe care îi cunosc. “Vezi” atât de clar și de ușor direcția unui business. Ce anume te-a ajutat să ajungi la acest nivel cu această abilitate? Ce crezi că te-a influențat cu adevărat în raport cu acest rol?
A fi vizionar este o chemare. Am rezonat cu asta din copilărie. Eram mereu băiatul care nu accepta lumea așa cum era. Mereu aveam o “altfel” de idee pe care reușeam să o vând oamenilor din jur.
Nu știam însă de asta până în momentul în care nu am început să explorez care este chemarea mea pe acest pământ. Am dezvoltat o relația strânsă cu Dumnezeu și am descoperit că am o chemare mai înaltă.
După asta a urmat învățarea, cum să folosesc această abilitate. De atunci învăț în fiecare zi, fie din cărți, cursuri sau sesiuni de coaching. Cred că acesta e secretul care mi-a dat abilitatea să fiu mai mult decât un visător. Învățarea.
Și dacă tot veni vorba de viziune, povestește-ne pe scurt, care e relația ta cu roboții? Care e viziunea ta actuală de business?
Când am intrat în business-ul de vopsire industrială am observat condițiile în care clienții noștri lucrau. Nu puteam să accept faptul că eu contribui la distrugerea sănătății acelor oameni. Faptul că ei toată viață inhalează sprayul de vopsea, care în majoritatea cazurilor provoacă cancer la o vârstă mai înaintată.
În acea vreme noi vindeam pompe și pistoale de lăcuit de mână. Încă mai facem asta…
Însă atunci am început să caut o soluție și am dat peste roboți de vopsit. De fapt ei m-au găsit pe mine. Într-o zi, mi-a trimis cineva un mesaj pe LinkedIn, dacă am auzit de roboți de vopsit și dacă nu aș vrea să colaborez cu el în vânzarea roboților. Colaborarea cu acel om s-a dovedit a fi un eșec, dar m-a pornit pe un drum care mi-a deschis un întreg orizont.
Roboții pentru mine înseamnă o lume în care fiecare vopsitor pe acest pământ are o șansă să își facă treaba în condiții sănătoase. O lume în care nu ai nevoie de doctorat în inginerie ca să programezi un robot, ci fiecare muncitor simplu poate să o facă.
Ni s-a deschis o perspectivă nouă și asupra industriei și am văzut că pur și simplu nimic nu este imposibil. Cifra de afaceri de 50 de milioane nu mai este o utopie, ci a devenit un obiectiv măsurabil și posibil de atins. Piața fiind de peste 500 de milioane de euro, ne trebuie doar o strategie smart enough ca să atingem 10% cota de piață.
În business, succesul cel mai mare vine atunci când focusul nu este pe produs sau pe profit, ci pe impactul pe care îl va avea serviciul tău asupra lumii. Exact asta am văzut în roboți. Misiunea companiei a devenit clară: să scoatem cât mai mulți muncitori în afara cabinei de lăcuit. Iar asta putem face doar prin vânzarea roboților inteligenți la cât mai mult firme. Pe piața DACH în care activăm, există zeci de mii de firme care mai devreme sau mai târziu vor folosi un robot. Și noi vrem să fim siguri că majoritatea îl vor avea de la noi.
Pe termen scurt, iar aici mă refer la următorii 3 ani, viziunea este să devenim firma care vinde cei mai mulți roboți de lăcuit în țările DACH. Pe termen lung, vrem să dezvoltăm proprii roboți și propriile sisteme de digitalizare a industriei în care activăm.
Dacă ai sta la vorbă cu un prieten bun, antreprenor, care are blocaje în a gândi pe termen lung și căruia îi este frică să intre în rolul de vizionar, ce i-ai spune?
Imaginează-ți că ai toți banii din lume ca să scalezi afacerea ta la nivelul la care îți dorești.
Ce ai face? Cum ar arăta planul de bătaie prin care ai scala business-ul la cel puțin 10 ori față de cât este acum?
Scrie exact ce ai face. Ce oameni ai angaja. Pe care piață ai intra. Cum ai genera cashflow și profit. Cum ar arăta organigrama firmei tale și strategia prin care funcționați. Cum ai seta obiectivele lunare pentru muncitori, ș.a.m.d.
Cu alte cuvinte, descrie cum ai duce business-ul la nivelul la care visezi dacă ai avea toți banii din lume.
După ce ai planul scris pe hârtie, pune-l pe perete și vezi care acțiuni din acel plan le poți face chiar de azi fără să ai nevoie de bani pentru ele. După aceea, vezi ce acțiuni poți susține deja din fondurile actuale.
Probabil te vei apuca să studiezi piața în care vrei să intri. Vrei să fii sigur că e o piață destul de mare încât să susțină visul tău.
Testează planul, șlefuiește-l și studiază-l în fiecare zi până simți în corpul și sufletul tău că rezonezi cu el pe deplin. Din acel moment vei ști cum să faci rost de fonduri, pentru că vei avea claritate.
Lumea acesta este plină de fonduri și de oameni care au fonduri și caută un antreprenor care să îi multiplice. Responsabilitatea ta este să îți clarifici viziunea, după care prezinți lumii.
Doar așa vei putea crea lumea pe care o visezi pentru tine, pentru echipa ta, pentru clienții tăi, pentru investitorii tăi și pentru societate.
Gândește-te la cât de mare poate fi impactul tău.
Acesta este jobul unui vizionar și al unui lider.
Care a fost cea mai mare provocare în business, care te-a determinat să apelezi la un consultant extern?
La mine a fost clar lipsa de ordine în gândire. Nimeni nu știe atât de clar soluțiile din business-ul meu la fel cum le știu eu. Dar aveam nevoie de cineva care să mă ajute să îmi ordonez gândurile și deciziile într-un mod smart.
Practic nu puteam să controlez echipa, să setez indicatori de performanță și să ating obiectivele propuse. Nu aveam un sistem de delegare eficientă și nu mai ajungeam să mă ocup de lucrurile care contează pentru creștere.
Vedeam direcția, dar eram împotmolit la partea practică. Nu știam “how to make things happen”. Era o prăpastie între viziune și business. Cu Diana am reușit să construim un pod peste această prăpastie.
Cum a fost pentru tine acest proces? Până acum, care e cel mai mare beneficiu cu care rămâi din rolul de antreprenor?
Michael Gerber spune că în business există trei roluri pe care ni le asumăm ca și oameni de afaceri: tehnicianul, managerul și antreprenorul. Eu sunt clar antreprenorul. Aveam nevoie de cineva care să mă învețe cum să fiu managerul. Cum să gândesc sistematic, cum să iau decizii bazate pe un sistem de evaluare obiectivă și cum să manageriez echipa mai eficient.
Până acum cel mai mare beneficiu este că reușesc să fac switch-ul între rolul de antreprenor și manager într-un mod conștient. Pe termen lung însă fiecare minut de coaching se traduce în profit, obiective atinse, și oameni fericiți în jurul meu și în echipa mea.
Care au fost cele mai bune decizii pe care le-ai luat în business?
Cele mai bune decizii au fost cele care au durut cel mai mult pe moment. Concedierea unor angajați sau sfârșitul unei colaborări sunt lucruri care nu îmi plac. Însă faptul că am reușit să gândesc obiectiv în situații de criză mi-a oferit mai multe beneficii pe termen lung decât un compromis pe moment.
O altă decizie bună a fost să caut să îmi angajez cei mai buni adviseri și parteneri pe care îi știu. Lucrez cu Lorand, cu Diana, cu Monica Ion și alții din Elveția la partea de coaching și adviseri.
Iar la partea de parteneri încerc să închei parteneriate strategice cu cele mai puternice firme și persoane din domeniul meu, chiar dacă asta de multe ori înseamnă mai puțin profit pe termen scurt. On the long term, these are assets you can’t mess with.
Filozofia mea este în felul următor: mai bine 10% dintr-un business de 20 de milioane decât 100% dintr-un business de 1 milion.
Care au fost cele mai proaste decizii pe care le-ai luat în business?
Ezitarea și frica. De prea multe ori nu credeam eu însumi în viziunea mea. Am crezut că echipa nu colaborează și nu crede în direcția propusă de mine. De multe ori îmi venea să îi concediez pe toți. 😊 Dar am realizat un lucru foarte important: ei sunt oglinda mea. Eu i-am angajat, eu îi țin în firmă și eu le dau direcția. Iar dacă ei nu colaborează, nu este pentru că ei nu cred în viziune, ci este pentru că eu nu cred în viziune. Cred că din această cauză am făcut cele mai multe greșeli. Am și pierdut oameni așa.
Îmi era frică să lansez o campanie bine gândită sau să investesc mai mulți bani în oameni pe care îi vedeam capabili. Nu credeam în viziunea mea, în inspirația primită de la Dumnezeu pe moment și am ezitat, căutând soluții și răspunsuri logice la unele lucruri destul de greu de definit în mod logic.
În business trebuie să știi când să fii precaut și când să ai încredere în lucruri și situații care par poate ciudate, dar ceva îți spune să mergi înainte.
Care sunt acele capcane greu de observat, în care poate pica un antreprenor? Și ce sfaturi i-ai da pentru a le evita?
Sunt multe capcane de evitat, dar cea mai mare capcană este să crezi că poți evita toate capcanele.
Unele nu le vei putea evita. Și este bine așa. Important este cum ieși din ele. Capcanele și eșecurile sunt cel mai bun profesor. Până acum am pierdut de 3 ori tot ce aveam construit. Câteodată m-am ridicat repede, alteori rănile au fost mai adânci.
Dar dacă nu pierdeam de atâtea ori, nu eram astăzi aici, exact așa cum sunt.
Eu iubesc toate eșecurile mele din trecut. La unele mă uit înapoi cu lacrimi în ochi. La altele râd de mine cât am fost de « deștept ».
Deci uite felul meu de a evita capcanele. Le accept că pot fi acolo și că vor veni. Analizez atent eșecurile avute fie în vânzări, fie în HR, fie în investiții și văd cum m-au servit. Ce m-a învățat Dumnezeu din ele și mă asigur că mi-am luat lecția. Pentru că dacă nu, știu că Dumnezeu este destul de bun ca să mi le aducă în cale din nou, până îmi învăț lecția.
De multe ori mă așez la biroul meu și scriu pe o foaie cea mai mare frică pe care o am la momentul de față. După asta încerc să caut, să văd care ar fi beneficiile mele dacă frica mea ar deveni chiar realitate. Sunt ferm convins că în spatele celei mai mari frici stă cea mai mare oportunitate. Aș putea povesti o noapte întreagă pe acest subiect.
Nu cred că știu răspunsul corect la întrebarea ta. Probabil nimeni nu îl știe. Dar este un răspuns universal: educația, învățarea. Nu contează cât de mare este business-ul tău sau de câți ani ești în industrie. Ai nevoie să te dezvolți, ai nevoie de oameni care să te susțină în chemarea ta și nu în ultimul rând, de un pic de nebunie ca să faci lucrurile să se întâmple.
